A te întoarce la conectare cu Sinele poate să nu fie tocmai ușor. Necesită multă dedicare, consecvență, muncă și, mai ales, multă răbdare. Este necesar să te abandonezi din nou și din nou, până reușești să găsești în interior toată iubirea pe care ai căutat-o o viață întreagă în exteriorul tău. Este un proces în care, în cele din urmă, strat după strat, îndepărtezi tot ceea ce nu este iubire.

Când mă uit în spate la propriul meu proces de dezvățare și învățare, spun că am avut un gram de nebunie să rămân pe cale. Poate am nimerit un loz mai greu sau poate așa experimentează toată lumea aflată pe cale, însă mi-a fost foarte greu. Renunțarea la straturile care acoperă inima vine cu dificultate, cu un soi de moarte pentru a putea să renască.

De multe ori îți vine să renunți. Zeci de întrebări care rulează în minte și nu găsești răspunsul: care este sensul atâtor dureri? Care este rostul unei dezvoltări continue dacă doare atât de tare?

Vine o zi însă când știi că toate acestea sunt încercările minții de a te menține într-o zonă cunoscută și confortabilă, departe de ceea ce te solicită. Pentru ca ea așa a fost creată, să ne ajute să supraviețuim. Însă pentru prima dată în umanitate, noi nu mai vrem doar să supraviețuim ci să viețuim. Pentru prima dată in umanitate avem curajul să ne întoarcem la noi.

Să ne întoarcem la conectarea cu inima noastră, acel spațiu în care găsim bucuria de a trăi. Să ne întoarcem la valorile noastre, autenticitatea noastră, toate bogățiile care acum pot să iasă la lumină.

Ai încredere în inima ta. Dacă îți șoptește că poți să te întorci la tine și să te umpli de tine, urmeaz-o.